Românii mãnâncã salata asa:
• Rup un miez mare de pâine, îl înmoaie în sosul de la fripturã si îl îndeasã în gurã
• Înfig în furculitã cinci-unspe felii de cartof prãjit, le înfundã între mãsele si pe acelea, cã mai era loc
• Taie un hartan de fripturã mai grasã, cã este, si-l împing cu poftã si cu mâna în hambarul gurii
• Abia acum vine rândul salãtii – din dintii furculitei nu trebuie sã lipseascã rosie, ceapã, ardei gras si iute, castravete, o patã de usturoi si o fãrâmã de brânzã. Dacã ceva lipseste, se mai ia o datã
• La zeama otetitã se ajunge cu un dumicat de pâine înmuiat de cu vreme în castron si aruncat peste ce mai era în moara fãlcilor
• Chestia nu poate fi înghititã, asa cã mioriticul ia ulcica cu vin,suge vreo opt ghiogâlturi, strâmbându-se de durere pe mãsurã ce nodul gros i se scurge pe gât. Rãsuflã usurat si suspinã multumit, urând
înduiosat tuturor: „Dã Doamne, când ne-o fi mai rãu, sã ne fie ca acum“
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu