Colectie de povestiri inspirate din realitatea de zi-cu-zi

25 sept. 2010

Andrei Plesu, Scrisoare deschisa :

Candva printesa Ileana a spus "Romania este singurul loc unde succesul nu are succes"

Dar depine de NOI TOTI sa schimbam aceasta stare de lucruri!

Andrei Plesu, Scrisoare deschisa :

Nici in strainatate nu e totul perfect. Nici vorba. In Franta disciplina rutiera e sleampata, infinit mai rea decit in Germania; portofelul iti poate fi furat oriunde pe glob; smecheri si obraznici se gasesc pretutindeni; surpriza restaurantului scump si prost e mereu posibila; unele locuri sunt murdare; blocuri dizgratioase s-au construit, mai ales in anii '60, peste tot; companiile aeriene occidentale ofera servicii mediocre, provoaca intirzieri, nu te scutesc, la o adica, de pierderea bagajelor.
Pe scurt, oriunde te-ai afla, poti intilni numeroase prilejuri de indispozitie.
La noi e altfel. Neregulile, inconfortul, arbitrarul, lipsa de educatie, nesimtirea, ilegalitatea, aproximatia, ma rog, toata ornamentica "milenara" a tarisoarei ilustreaza o traditie durabila. Nu e vorba de accidente, de "din cind in cind"-uri tolerabile, inerente, compensate de un fundal general agreabil. Fundalul a ocupat avanscena. Si e esentialmente neplacut. E muschiulos, vital, indestructibil. Turcii vin si pleaca, fanariotii vin si pleaca, rusii vin si pleaca, comunistii vin si pleaca. Noi rezistam falos, fudul, chefliu si dirz. Dam vina pe ei, pe toti, si ne vedem de treaba.
NATO incearca sa ne organizeze, UE incearca sa ne domesticeasca. Degeaba. Apa trece, pietrele ramin, avem sapte vieti in pieptul de arama, romanul nu piere. Nu moare si nu se transforma. Se adapteaza. Se descurca. Tine cu dintii de specificul lui national.

Si tocmai de aceea, sunt pesimist. Cred ca nu ne vom schimba niciodata. Vom continua sa stam in calea tuturor binefacerilor si noroacelor, fara sa luam decit caimacul de prima instanta. In rest, vom dospi, somnolenti, in dulcele bors autohton, cu mici accese de enervare tandra... Strazile vor ramine mereu betege, pline de gropi si asfaltate cu gumilastic, autostrazile, daca vor exista, vor fi niste santiere perpetue, soferii "profesionisti sau amatori" vor conduce bezmetic, isteric, mitocaneste.
Isi vor parca masinile in poarta ta, in curtea ta, in sufletul tau si, daca protestezi, te vor injura exterminator sau vor zimbi suveran, de la inaltimea limuzinei proprii. Justitia va fi mereu o loterie, ziarele vor evita orice urma de decenta si de noblete. Limba se va strica zi de zi, televiziunile vor atinge culmi de manipulare si trivialitate. Laura Andresan e doar inceputul.

Oricine va putea striga in piata publica orice despre oricine. "Relatiile", pilele, bacsisul vor fi la fel de greu de inlaturat ca si ciinii vagabonzi, politicienii vor perora obscen despre patrie si se vor gindi strict la gastile de partid si la conturile personale.
Toate scursurile vor ajunge vedete, toti derbedeii vor deveni campioni ai dreptatii. Vom fi sufocati de proasta crestere, de incultura, de muzica proasta si de fast-food. Prostia va avea bani, iar nepriceperea va avea putere. Aerul se va umple de invidie, ura si bascalie. Comunismul va reinvia, roz si cochet, cu sprijinul unor baietei de bani (si idei) gata, semidocti si trendy, netraiti, iresponsabili, grabiti sa gaseasca inainte de a cauta. In schimb, icoanele vor fi evacuate din viata publica, in numele unei libertati de constiinta care nu stie inca nici ce e libertatea, nici ce e constiinta…

Manelele se vor multiplica, urbanistica va intra in colaps, vom avansa trudnic printre ragete si scuipaturi. Si vom vota, o data la patru ani, in functie de clubul sportiv care ne place.
Cum vedeti, sint pesimist. Ba pot pentru ca sa spun ca sunt apocaliptic.
Totul a inceput cind, intors la Bucuresti dupa o vacanta agitata pe alte meleaguri, am constatat doua lucruri: mai intai ca e mai cald decit in restul Europei, mai cald decit la Mediterana si apoi ca singura scara rulanta care urca de la autobuze la ghiseele de control-pasapoarte nu functioneaza. Am urcat gifiind, cu mireasma patriei in nari. Sint prea pesimist? Sa dea Dumnezeu!
De-abia astept sa fiu contrazis.

16 sept. 2010

Mesaj de la un necunoscut despre România

"Am terminat turul mare al Romaniei, in total 2100 de km parcursi in 5 zile. Am fi vrut noi sa ne permitem cel putin inca o zi pentru a ne delecta cu Bucovina, una pentru Maramures si una pentru Cazanele Dunarii, insa asta este, sa fim multumiti cu ce am vazut.

Concluzii ar fi multe, insa le-am limitat la cinci. Sper sa va dea de gandit, asa cum mi-au dat si mie:
1.
Nu exista o sigura Românie
Traim cu impresia falsa ca suntem un singur popor, cu identitate nationala clara si cu o istorie similara. Nimic mai fals. Citind despre istoria locurilor pri
n care am trecut ne-am reamintit de zecile de razboaie duse de romani contra romanilor, de jafurile, violurile si uciderile in masa facute de moldoveni contra ardelenilor si viceversa.

Dar si de frumusetea traditiilor diferite ale unor populatii locale despartite de multe ori doar de un munte, precum si de greutatile enorme la care au fost supusi inaintasii nostri intr-o zona tampon intre marile imperii
.


A trece in doar 5 zile prin 6 mari regiuni istorice: Bucovina, Maramures, Tara Oasului (Satmar), Crisana, Banat si Oltenia te ravaseste, fie si numai prin faptul ca iti sar in ochi diferentele de port, de constructii si de gandire dintre zone pe care altminteri le numesti, cu aroganta unui bucurestean: provincie.


Exista mai multe Romanii, evident cu linii comune si cu o limba comuna, insa traiul in fiecare zona este diferit si inca mai curge intr-o cu totul alta viteza decat la oras. Chiar si orasele mari din 'provincie' sunt mult ramase in urma Bucurestiului ca viteza de dezvoltare, chiar daca de multe ori sunt de 2-3 ori mai frumoase cu centrul lor istoric redat pietonilor. Suntem o tara cu mai multe viteze, asta e clar.


2. Avem o tara de o frumusete inexprimabila
Natura este foarte bogata in Romania. Odata iesit din praful Baraganului mergi sute de kilometri pe dealuri si prin vai marginite de munti, dand peste tot cu ochii de verdeata, de paduri, de fanete verzi, de rauri nenumarate. N-o fi chiar Elvetia, insa orisicat.


Plimbarea pe Riviera Romaniei de la Cazanele Dunarii iti lasa un sant adanc in minte si in inima, trebuind sa te ciupesti ca sa iti dai seama ca nu visezi si ca esti in Romania. Doar starea jalnica a asfaltului te trezeste la realitate.

Chiar si casele din aceste zone sunt mari, bine ingrijite, renovate si pline de oameni gospodari. Si intr-un an de seceta ca acesta, fructele tot se fac, porumbul si granele tot cresc si apa tot e din belsug.

Ai crede ca esti intr-o tara cu oameni multumiti. Dar...

3. Ne batem joc de ce avem

Mergem cu 100km/h in satele din Moldova si Banat pentru ca Politia nu-si face treaba. Dam foc la miriste in disperare, pentru ca e mai usor si nu ne pasa de fumul care ne intra in nas, gat, ochi si case. Aruncam gunoaie, ambalaje si umplem de mizerie orice ochi de apa lasat de Dumnezeu. Lasam pe sosea cainii si pisicile nascute in ograda, caci Doamne-feri sa ne castram animalele de curte, pe care oricum le tinem intr-un lant de 1 metru, chinuindu-le.

Ne petrecem mare parte a timpului stand si band ce a produs pamantul un an intreg, pana ne pierdem mintile. Si odata iesiti din betie, muncim mult si prost. Nu stim sa facem turism, amestecand pensiunile turistice cu locuinta personala, facand confuzie intre arhitectura traditionala modernizata si casele tip supermarket, reparand ani in sir niste drumuri care se incapataneaza sa ramana rupte si mai ales privind cu nepasare cum ne cad cladirile lasate mostenire de niste austrieci, nemti si unguri demult plecati de pe aceste meleaguri.

Avem o istorie bogata, romantica si oricand romantabila, dar ne incapatanam sa-l vindem doar pe Dracula, si pe acesta vulgarizandu-l la extrem. Ne taiem padurile, facem pasunat excesiv, lasam pamantul in parloaga, umplem de betoane orice colt de verde si furam orice caramida din cetatile veci de secole, ca oricum nu le mai trebuie.

Dar suntem dreptcredinciosi, vizitand cu miile manastirile mici si umile lasate de inaintasi, in timp ce Biserica ridica acum numai si numai megaconstructii dedicate unui dumnezeu pierdut pe undeva printre betoane si masini de lux ale popimii. Am uitat ce inseamna frumusetea florilor de langa bisericile vechi si mai ales am uitat ce inseamna frumusetea modestiei.

Ne batem joc de ce avem pentru ca traim doar pentru prezent, doar pentru azi, incapabili sa privim macar cu 10 zile in viitor.
Si e pacat, caci...
4.
Nu ne cunoastem istoria
Din aceasta cauza suntem condamnati sa repetam greselile trecutului. Habar n-aveam de marimea si splendoarea Cetatii Neamtului. Il tineam minte pe Stefan cel Mare doar ca pe un om mic de stat si iute la manie care mai trantea cate o manastire imediat dupa ce mai omora niste turci sau iubea o ibovnica. Un general de osti priceput si cam atat. Stiu mai bine istoria occidentala decat cea a Romaniei, si asta dintr-un protest subconstient la adresa indoctrinarii nationalist-comuniste practicate in scoala.

Dar inainte de a practica grimasa si de a da cu flegme la adresa propriului popor ar trebui sa stim cat mai precis ce am fost, ca sa stim ce suntem si ce vom fi. Fara a face acest exercitiu vom continua sa fim dusi de colo-colo de orice vant venit din afara.

Am ramas impresionat de complexitatea statului moldovean sub conducerea lui Stefan, de constructiile masive intinse pe o arie extrem de mare, de bogatia traiului din Tara de Sus ca si de ingeniozitatea militara de care a dat dovada in fortificatiile realizate in urma cu secole, cu nimic mai prejos de cele similare din Occidentul acelei vremi.

Dar am ramas si mai impresionat de cum s-a ales praful de tot ce a facut din cauza unor urmasi nedemni si de cum conflictele care aruncau romani contra romani au fost mai dese si mai sangeroase uneori decat invaziile ruse, austriece, unguresti, poloneze sau turcesti in zona.

Am citit mai multa istorie romaneasca in 5 zile decat am facut-o in ultimii 20 de ani si inca ma mandream ca stiu destula. E pacat, caci lasand la o parte filmele batoase si istoria prefabricata predata in scoli, trecutul nostru ca popor are toate elementele unei adevarate saga, care poate fi foarte usor ecranizata intr-un mod modern si la un nivel profund uman. Subliniez: uman, nu nationalist-decorativ, cum inca se practica!

In fine, nu ne cunoastem nici macar inaintasii personali. Cati dintre noi stiu macar numele strabunicilor lor, ca sa nu mai vorbesc de ocupatia lor, de istoria lor sau de framantarile si traiul lor? Cati dintre noi se intereseaza de asa ceva?

Sa mai spun ca in Anglia sau alte tari europene iti poti trasa linia genealogica uneori mergand pana pe la 1200? Un popor si o populatie fara istorie este condamnata sa fie asimilata de catre cultura mai puternica, si asta pentru ca ii lipseste o identitate reala, iar din aceasta cauza cadem intr-o imitatie ieftina. Pana cand?!

De ce sa nu insistam pe lucrurile care ne definesc si care sunt unice in Europa, de ce sa nu le scoatem in fata nu pentru straini, ci mai intai de toate pentru noi insine, nu pentru a vedea ce cred altii despre noi, ci pentru a ne convinge sa nu mai credem atat de rau noi insine despre noi!
5. Am putea avea foarte mult cu un efort foarte mic
Daca nu am mai arunca gunoaie in jurul nostru, nu ar trebui sa mai dam bani pentru curatenie si ne-am bucura de padurile si poienile si apele la fel de frumoase ca in Elvetia. Daca am matura in fata curtii si daca am strange praful si molozul de pe urma constructiilor nu am mai suferi de astm. Daca am secera miristea si am folosi paiele ramase ca ingrasamant nu am mai sta in nori de fum. Daca nu am mai creste porcul in batatura ci ne-am uni fortele si pamanturile in ferme agricole am iesi din agricultura de subzistenta si am exporta produse bio, cu mai multi bani pentru acelasi efort (asta se face deja in anumite zone din nordul tarii).

Si daca am repara vreo 2000 de km de drumuri nationale nu am mai avea nevoie de autostrazi extrem de scumpe, iar daca am investi in vreo 300-400 de pensiuni si hoteluri de 20-40 de locuri fiecare am incepe sa scoatem din saracie zone de o frumusete unica in Europa.

Cat inseamna asta, 2-3 miliarde de euro pentru drumuri si inca 500 de milioane pentru pensiuni? Mai punem 200 de milioane pentru repararea cetatilor care stau sa cada (rusine, Oradea!!). Adica o transa de imprumut de la FMI pe care n-o mai tocam pe bani de pensii si functionari gavati? Adica 10-15% din banii de la UE? Dar cate ne-ar aduce, de la cei 400.000 de turisti in plus pe an pana la cele 10.000 de locuri de munca intr-o economie reala, basca inca vreo 10.000 datorate serviciilor conexe si intrari de valuta de aproape 1 miliard de euro pe an. O investitie recuperata in cel mult 6-7 ani, e chiar asa de greu de inteles si de facut?!

Sunt extrem de curios cu ce impresie vor ramane cei de la Top Gear dupa ce vor traversa Romania in cele cateva zile in care filmeaza pe aceste meleaguri.

Noi am ramas cu o impresie amestecata, imposibil de reprodus in putine cuvinte. O apreciere pentru frumusetea locurilor, pentru frumusetea unora dintre oamenii care o locuiesc, cat si pentru faptul ca poti sa faci turul unei tari europene superbe cu doar 200 de euro, bani in care incluzi si motorina si cazarea si mancarea.

Dar si cu amaraciunea ca avem inca zeci de diamante care stau aruncate in fata porcilor. Oare ne vom reveni la timp pentru a le pune in valoare cum se cuvine?

4 sept. 2010

Cugetari despre viata

Un prieten adevărat stă lângă tine şi îţi zice:
"Am dat-o în bară, dar ne-am distrat!" Sunt mândru să fiu prietenul tău!


Am învăţat ....
Că viaţa este ca o rolă de hârtie igienică; cu cât este mai aproape de final cu atât se termină mai repede.

Că banii nu cumpără distincţia. (nu, dar nici distincţia nu aduce cu sine banii ...)

Că sub masca rigidă a fiecăruia se ascunde cineva care vrea să fie apreciat şi iubit. (întâi ar trebui să ne descotorosim de "carapace" şi apoi să fim dispuşi să oferim mai mult decât putem spera a primi şi, abia apoi ...)


3 sept. 2010

Internetul e ...periculos!

Înainte sa va avântati într-o convorbire live, va rog sa va gânditi la tot ce poate fi mai rau ! :)))

2 sept. 2010

Salutari...

speciale bihorenilor! :))