ntine. Majoritatea locuitorilor oraselului de provincie se grabesc spre casele lor. La gradina de vara a restaurantului din centru se mai mentine animatia. Dar si acolo, incet, incet clientii se raresc... Amicul Laie, mereu nesatul si un "vajnic"stalp al localului, se hotaraste cu greu sa plece. Clatinandu-se, cu camasa iesita din pantaloni, parul valvoi si nasul batand spre violet, cu o sticla atarnandu-i din buzunar, isi face aparitia pe poarta localului fredonand o melodie numai de el stiuta. Se opreste pe trotuarul pustiu, se uita in dreapta, apoi in stanga si cat poate de drept se indreapta spre singura bicicleta ramasa rezemata de zidul cladirii.
-Hai, soro, sa mergem si noi spre casa, borboroseste chinuit catre bicicleta.
Apoi, luand-o de coarne, isi face un elan stramb si incearca sa incalece. Dar piciorul de sprijin nu nimereste pedala, Laie isi pierde si amarul de echilibru si cade peste velociped. Buimac, se ridica cu multa greutate atat pe el, cat si bicicleta. Printre sughituri i se adreseaza:
-Asa, ma dai gramada! Uiti cine e seful? Uiti ca eu te-am cumparat si te ingrijesc? Ia fii atenta cum te porti cu mine!
Urmeaza o noua tentativa de a se urca pe cele doua roti, dar rezultatul este acelasi: Laie cade ca un sac! Se ridica si de astadata reprosand cu voce rastita:
-Aha, te-oi fi suparat ca am baut numai eu si pe tine te-am lasat la poarta! De ce nu spui, soro! Hai, ia si tu o dusca!
Laie, scoate sticla din buzunar, cu chiu-cu vai o potriveste la un capat al ghidonului si incepe a turna.
-Ei, acuma esti multumita? Ia sa te vada tata cum ai sa ma porti!
Baga sticla in buzunar, ridica bicicleta, isi ia un nou elan, dar zadarnic. Este tot pe jos! Nervos, scoate sticla, bea un gat, o potriveste din nou la ghidon si toarna comentand:
-Nu ti-a ajuns de nu-l duci pe taticu? Uite, mai ia, dar repede ca ne prinde ziua! Vezi, nehalito, ca dai pe jos, o cearta privind la pata de lichid ce se intindea la celalalt capat al ghidonului.
Baga sticla la loc, ridica bicicleta, urmeaza elanul, dar...buf! de asfalt.
-Nenorocito, te-ai imbatat! Aici sa dormi, sa te inveti minte sa mai bei! mai zice Laie plecand impleticit, cand pe trotuar, cand pe sosea...
Sica -prietenul lui, care a urmarit intreaga scena amuzandu-se copios , ridica bicicleta zicand in sinea lui: "Ce am sa rad maine de tine, prietene Laie!"
A doua zi, inca mahmur, Laie se plangea disperat colegilor de la serviciu:
-Aoleo fratilor, nu stiu cine mi-a furat bunatatea de bicicleta! Ce ma fac, cu ce mai bat drumul pana la serviciu?
Sica, ce statea deoparte, ii zice foarte serios:
-Laie, tocmai am eu o bicicleta de vanzare! De vrei, ti-o dau la jumate pretul. Ba tie ti-o las si in 2-3 rate. Batem palma, ce zici?
Laie se freaca pe crestetul capulu- a gandire profunda, face niste socoteli pe degetele lui ca niste carnati si ia hotararea:
-Gata Sica, merg pe 3 rate!
Sica pleaca si revine de dupa baraca, cu o bicicleta.
-Ba Sica, faci misto? Asta-i bicicleta mea!
-Zau frate? Nu te cred! Aseara, m-am trezit cu ea bauta bine, la poarta. M-a rugat s-o gazduiesc, ca stapanul ei a trantit-o si a lasat-o de pripas. M-am gandit ca-mi achita taxa, cu banii ce-i primesc daca ii gasesc alt stapan! Daca nu, a mea sa fie! Puteam refuza asa ghiseft?
In hohotele de ras ale colegilor, Laie isi ia bicicleta si-i da lui Sica arvuna.
-Hai baieti, ca fac tot eu cinste, cu toate ca Laie ar trebui sa dea "aldamasul"!
.
.
